ADEMENIREA BURGURILOR TRANSILVĂNENE

Transilvania străveche

Situată în interiorul arcului Carpatin, Transilvania e vestită în lume prin faptele sângeroase ale lui Vlad Țepeș care au născut legenda lui Dracula. Își începe cronica în mileniul I (î.e.n.) cu grandioasele colonii sau municipii dacice răspândite vizibil până azi, în miezul ținutului românesc. Le puteți descoperi urmele și azi la Sarmisegetuza, Alba Iulia, Cluj-Napoca, Turda, Moigrad-Porolissum în Sălaj sau Călan, în Hunedoara.

Dar măreția istoriei transilvănene nu se oprește nicidecum aici. De-a lungul timpului, țara de dincolo de pădureTransilvania în latina medievală, atrage nenumărate popoare, surghiun și secrete regale, fiecare lăsându-și pecetea asupra Transilvaniei. Se luptă crâncen în aceste locuri, pe parcursul mai multor veacuri, deopotrivă barbari măcelari și domnitori împăciuitori, voievozi și trădători.

Cu pământuri fertile și păduri nesfârșite, cu creste strașnice și ocrotitoare, cu un tezaur material și spiritual atât de bogat, e lesne de înțeles de ce aceste meleaguri de basm transilvănene au văzut așa multe neamuri migratoare și conflicte seculare.

INVESTIREA ÎN VEŞNICIE

Prin secolul al XII lea, odată cu ocuparea teritoriului Transilvaniei, Imperiul Ungar inițiază și un proces de colonizare a acestuia. Din rațiuni militare și economice, fiind constant sub amenințarea atacurilor fulger ale mongolilor sau turcilor, sunt trimiși aici coloniști cu rolul de populare a zonelor de pădure pustii și de apărare a granițelor. Unii dintre cei mai de seamă coloniști aduși din diversele popoare aliate Imperiului, sunt sașii, popor de neam germanic. Prin intermediul acestora, dar în general prin diversitatea de popoare venite și stabilite sau prin trecere aici, în epoca medievală timp de 4 secole, Transilvania cunoaște o influență pe care avea să o păstreze pentru totdeauna.

Cetățile și bisericile fortificate ale Transilvaniei

Moștenirea ce va dăinui

În perioada dintre secolul XII și secolul XVI, deși Transilvania este încă scena multor ciocniri războinice, aceasta se dezvoltă din punct de vedere cultural, religios și arhitectural, chiar în ciuda acestui peisaj politic și militar în care populația e nevoită să supraviețuiască. Astfel, construind și reconstruind cetăți și biserici de apărare fortificate după modelul saxon folosit cu mai bine de un mileniu în urmă de către regele Alfred cel Mare împotriva vikingilor, sașii își apără viețile și pământurile Transilvaniei, fără să știe ce moștenire aveau să lase lumii. Aceste cetăți erau de fapt castele, biserici sau chiar orașele în sine împrejmuite de ziduri de apărare împotriva atacurilor externe.

Cunoscute drept Bisericile fortificate ale Transilvaniei, peste 300 astfel de fortărețe dăinuie încă în sânul carpatical Transilvaniei. Șapte dintre satele unde acestea se regăsesc, sunt incluse în patrimoniul mondial Unesco. (www.whc.unesco.org/en/list/596/documents/)

Siebenburgen și comorile sale urbane

Dispunând de un grad mare de autonomie în schimbul obligației de a apăra țara Transilvaniei, sașii se organizează și formează cele 7 scaune sau unități administrative, baza ulterioară a Siebenburgenului.  În traducere literală, Siebenburgen înseamnă Cele 7 orașe, dar istoricii dezbat încă înțelesul acestui cuvânt, mulți considerându-l traducerea în germană a numelui Transilvaniei.

Cu toate acestea, generic, Siebenburgen este reprezentat de cele 7 orașe săsești, cele 7 comori istorice urbane: Sebeș (după unii, Orăștie), Sibiu, Mediaș, Sighișoara, Brașov, Bistrița și Cluj-Napoca.

Cu ce ne ademeneșteazi acest cerc al burgurilor transilvănene?

De la invitația cunoașterii istoriei locurilor, a muzeelor cu colecții de piese arheologice, etnografice, tradiții seculare, piese de patrimoniu din viața comunității, la biserici cu clopote turnate pe același loc de veacuri, cetăți sau castele cu fresce vechi de secole, cu mobilier, altare și fascinante orgi neschimbate.